Pesemne că Mirel Cană s-a întîlnit de două ori cu miracolul: o dată cînd a scăpat nevătămat dintr-un grav accident de masină si a doua oară cînd, îmbolnăvindu-se de cancer la vezica urinară, a reusit să se vindece.

În cazul bolii, lupta a durat opt luni şi a însemnat nu doar şedinţe de chimio- şi radioterapie, dar şi două operaţii de extirpare laparoscopică a tumorilor. Cum procesul de regenerare malignă nu a putut fi oprit, chirurgul Ionel Sinescu a recurs la soluţia extremă: eliminarea vezicii urinare şi înlocuirea ei cu un fragment de intestin subţire. În felul acesta, cancerul a fost înlăturat cu tot cu organul în care se cuibărise, şansa vindecării fiind direct proporţională cu dificultatea procedurii chirurgicale. Într-un fel, Mirel Cană a cîştigat fiindcă a riscat, ieşind pe propriile picioare din incinta spitalului Fundeni. „Am decis să scriu această carte, în care povestesc totul, mai puţin mizeriile fiziologice, pentru tine, aceea sau acela care te afli acum în situaţia în care m-am aflat şi eu, cu speranţa, mai mult: rugîndu-mă să-ţi fie de ajutor. Îmi doresc să se poată crea între noi un culoar al intimităţii de la distanţă, în care sentimentele să dizolve antisentimentele." (p. 15) Antisentimentele înseamnă, pentru Mirel Cană, întregul cortegiu de reacţii negative pe care vestea îmbolnăvirii de cancer o poate provoca cuiva.

Mesajul autorului are tenta unei încurajări cu bătaie psihologică: feriţi-vă de antisentimente întrucît potenţialul lor distructiv omoară un pacient tot atît de repede ca boala propriu-zisă. Cu alte cuvinte, scapi de cancer dacă ştii să te revolţi împotriva lui, dacă ştii să te mobilizezi psihic. În acest scop, autorul recomandă două lucruri: 1) să nu te compari cu oamenii sănătoşi, întrucît orice comparaţie te pune într-o lumină neprielnică şi descurajatoare 2) să te concentrezi mereu asupra clipei prez