Strabunii mei au venit pe teritoriul Romaniei cu trei secole in urma, dupa o crunta prigoana religioasa. Prigoana a inceput in timpul Tarului Alexei Mihailovici, odata cu reformele Patriarhului Nicon, si a durat, as putea spune, citeva sute de ani. N-am ascuns niciodata faptul ca provin dintr-o familie de rusi de rit vechi, chiar daca faptul acesta mi-a creat deseori, mai ales in perioada copilariei si adolescentei, un disconfort social. Pe masura trecerii timpului, insa, sentimentul apartenentei la etnia mea s-a intarit. Faptul acesta nu mi-a creat un statut aparte. Tind sa cred ca am fost privit cu intelegere si simpatie de confratii mei. Au existat, desigur, si situatii in care ura acumulata fata de rusi se revarsa asupra mea sau asupra familiei mele si atunci aveam de patimit. Din fericire, astfel de incidente sau excese, depinde cum le privim, nu s-au repetat prea des, iar eu am trecut peste ele fara sa acumulez in sufletul meu frustrari sau ura fata de semeni. Si, in fond, cum ti-ai putea ascunde originile, de ce ai face-o, luindu-ti o alta identitate? N-ar fi un pacat fata de parinti, fata de copii, fata de Dumnezeu, care te-a creat dupa chipul si asemanarea lui si te-a invatat sa nu te ascunzi dupa propriul tau deget aratator, caci daca te vei ascunde, mina Domnului te scoate de acolo si va arata lumii cine esti si ce esti cu adevarat? Strabunii mei au venit pe teritoriul Romaniei cu trei secole in urma, dupa o crunta prigoana religioasa. Prigoana a inceput in timpul Tarului Alexei Mihailovici, odata cu reformele Patriarhului Nicon, si a durat, as putea spune, citeva sute de ani. Emigratiile s-au succedat in valuri, in functie de bunavointa sau de asprimea masurilor adoptate de administratia curtii imperiale... Unii tari erau mai toleranti fata de vechii credinciosi, altii i-au considerat un pericol pentru unitatea bisericii, luind masuri din cele mai drastic