Dar te rog sa ma crezi ca am inteles un lucru esential. Ca se poate face arta buna si chiar creatie artistica in conditiile cele mai primitive. Capatind gustul teatrului, Vasile descoperise si sensul artei, ceva inca necunoscut in fizica - "teatrul interior". Am asistat, nu demult, la Spitalul "Socola", la un spectacol inedit (nu stiu cum sa-i spun, "experimental"? "demonstrativ"?), in care un grup de actori ai Teatrului National a prezentat un fragment din "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Conditiile in care a avut loc mica incercare dramatica erau originale: o improvizatie intr-o sala oarecare, spectatori fiind citiva bolnavi si citiva oameni din personal, ora era nepotrivita, inainte de masa (amanunt care, "spitaliceste" vorbind, este de retinut...), circumstante care, fiecare in parte, erau cel putin nepotrivite unui spectacol. Reunite, totusi, printr-o misterioasa autoaprindere psihica, s-a produs un mic incendiu sufletesc. Nici un scirtiit de scaun, nici o tuse inoportuna, nici macar zborul unui cuc metaforic. Marturisesc, acum, ca pentru a participa la acest mic spectacol a trebuit sa-mi reprim unele retineri, foarte vechi, cu privire la piesa. Cu atit mai mare a fost surpriza de a ma autodescoperi pe picior gresit. Dar ce-i teatrul, in fond, decit o joaca cu propria masca? Nu am mai putut participa la premiera propriu-zisa, intervenind decesul directorului Spitalului "Socola". * Ar trebui, poate, sa ma opresc aici, sa iau aceasta scrisoare ca pe o simpla veste. Numai ca viata curge dupa legi proprii, creind, dupa aceste legi, personaje si scene care constituie, in fond, existenta paralela a teatrului, desfasurata ca o viata speciala. Teatrul este un soi de planta agatatoare, trebuie sa intelegem asta; face, cum am spus, personaje; teatrul, cum s-ar zice, "face teatru". De aceea cred ca trebuie sa-ti scriu si despre personajul care a intervenit si despre scen