„Cosmetizata“ de Polirom, care a dovedit in ultimii ani ca industria cartii nu e chiar un concept fara acoperire la noi, Editura Cartea Romaneasca se relanseaza pe piata, blindata cu tot felul de strategii manageriale, care mai de care mai originale si mai nonconformiste, pregatita sa infrunte jungla concurentiala, fara sa se abata de la scopul ei declarat, acelasi de acum 20 de ani: „promovarea scrisului romanesc“. Cum eseul e un gen departe de popularitatea romanului sau de impactul poeziei (pentru care, orice s-ar zice, inca se mai gasesc resurse), selectia titlurilor din aceasta colectie mi se pare o operatiune ceva mai... sensibila. Din aceasta perspectiva, oferta editoriala pe sectiunea eseu a Cartii Romanesti e mult mai „cuminte“ decit cea a zonelor literare cu mai mult acros la publicul larg. Riscul publicarii unor eseisti tineri, cu titluri noi (si exista, fara indoiala, citeva nume care ar merita credit nelimitat, de la Caius Dobrescu pina la Ciprian Siulea), nu e mic, asta stie toata lumea, dar speram ca editura si-l va asuma in viitorul apropiat, respectindu-si profilul de fanion al unei literaturi vii, egal divizate intre clasici si debutanti.

Aparentul conservatorism al selectiei e, pina la urma, de bun augur: cartile publicate acum aveau nevoie de reeditari, macar pentru a le verifica rezistenta la proba timpului, si admit ca ele trec mai mult decit onorabil aceasta proba. Eseul despre jurnal al lui Mircea Mihaies, De veghe in oglinda (1989), cel despre Arghezi al lui Alexandru George, Marele Alpha (1970) si Bunul-simt ca paradox, volumul regretatului Alexandru Paleologu, aflat nu la a doua, ci chiar la a treia editie (1972, 1997), reprezinta tot atitea alegeri inspirate. Alegerea e cu atit mai fericita cu cit volumele acopera arii tematice diferite (stilurile, asijderea), raminind insa in zona comuna a demonstratiei superioare si neincru