Stimate domnule Lucian Raicu,
Ar trebui o scrisoare fericită, uşoară, şepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Şi nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiţi plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiţi de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noştri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuţă peste fesele flauşate ale vreunei Marfuşte ce ne-ar aşeza ceşcuţele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare şi ziua, la urmă, ar avea gene lungi şi nostalgice de amintire-nchisă-n somn.
*
Stau cu creionul ascuţit în mînă şi nu mai ştiu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că din dintele din faţă, şi-aşa rupt, mi s-a mai desprins ieri o bucată. Rînjesc oribil în oglindă, aproape satisfăcut de cît de hîd arăt!
*
Există şi o constipaţie a sufletului, cînd nu mai poţi plînge. Lacrima scremută, întărită ca o căcărează, taie cu muchiile ei fine carnea, îţi însîngerează scîrbos ochiul şi scrisul. E bine atunci să iei un purgativ cinic, de exemplu o blenoragie sau nişte păduchi laţi de la o doamnă pe care ai iubit-o cu sfinţenie şi-ai futut-o cu stimă!
*
Ce părere aveţi de Mieluşon care scrie lucruri fundamentale despre Rimbaud şi Baudelaire şi este autorul şi regizorul scenariului filmului muzical Tararira?!
*
Ar trebui o
