Premiera textului Waxing West in America2 dezvaluie spectatorului, pe de o parte, citeva dintre temele centrale ale dramaturgiei noi din Romania (perioada post-Visniec) si permite, pe de alta parte, trimiteri neasteptate la un nou mod estetic, al artelor contemporane romanesti, dar si al conectarii tematice a scriiturii dramatice nationale cu spatiul international, cel al marilor literaturi.
Despre personaje ca simboluri
Personajele Savianei Stanescu din Waxing West fac parte din mai multe categorii. in primul rind sint cele construite din note realiste pure, ca personajul mamei romance, nostalgica si disperata, gospodina si pragmatica, o reprezentare fidela a acestui tip, asemanatoare rolului interpretat, de pilda, de Coca Bloos in filmul lui Cristian Mungiu, Occident.
Obsesia capatuirii fiicei, afara, in lumea libera, acolo unde robotii fac curat in casa si aurul creste pe strazi, nostalgia, amestecata cu amaraciune si resemnare, a fostelor vremuri comuniste, saracia chibzuita, hranita din speranta, intretinuta constient, ca o alta soarta vor avea copiii, dar, mai presus de orice, ruptura totala de o mentalitate a modernitatii construiesc portretul in tuse realiste al mamei. Alaturi de ea, fiul Elvis, obsedat de filme si de Internet, rebel fara istorie si fara respectul normelor, prada lumii atomizate de dupa marea prabusire comunista.
La fel de realist e personajul bosniacului pornit pe urmele lui Ghilgames, ajuns homeless in New York, scolit de acea scoala comunista care iti dadea o cultura generala clasica de buna calitate, chiar daca te pregatea pentru o societate in care libertatea de gindire era ingradita. in fine, din aceeasi categorie, Charlie si sora lui, de data aceasta doi americani (new-yorkezi de baza), ea – din elita gay si artzi a New York-ului rebel cindva, el – un functionar cu toate insemnele tipice culturilor
