» Timpul pare oprit pe Clisura Dunarii… Pereti abrupti, aplecati amenintator deasupra apei ce nu mai da in clocot dupa ce depaseste singuratica stanca Babai – care in turceste inseamna "destin fatal" –, guri intunecate de pesteri, vai prapastioase, ecouri prelungi si tainice incremeniri ale zarilor umplu fascinantul peisaj al celui mai salbatic sector al batranului fluviu.
In infinitele dantelarii ale reliefului taiat si zimtuit de ploi, izvoare si vanturi, deslusesti hieroglifa apartinatoare Dunarii, cea care da farmec acestui spatiu intins pe circa 130 de kilometri, de la Bazias la Gura Vaii. Dupa Coronini, "apa nu mai curge vijelios ca odinioara, cand se apropia de Cazanele Mari, in a caror uriasa caldare parca fierbea", isi aminteste octogenarul Costica Avram din satul Vrancea, fost comandant de nava, apartinand unei celebre familii ce-a dat multi marinari pe Dunare… "Se mai zvarcolea apoi inca un timp in Cazanele Mici, scapand mai departe din imbratisarea stancilor", ne povesteste batranul. Acum apa parca nu mai curge, ci doar valureste tainic spre a nu deranja somnul vechilor asezari din adancuri – Plavisevita, Ogradena, Tisovita, Orsova, Jupalnic, Varciorova.
Pe puntea cochetei nave "Flamingo", murmurul pasagerilor veniti de pe malurile Rinului, ce se-ntrec in superlative, se-nteteste o data cu apropierea Cazanelor. O doamna distinsa, de o modestie aparte, arata cu mana inspre fioroasele stanci si urmele fiertoarei de ieri, exclamand: "Nu m-am inselat… Un mit al genezei de o nemaipomenita grandoare ar fi putut sa fie imaginat aici, in Clisura Dunarii…". Este Susanne Kastner, vicepresedinte al Bundestagului si presedintele Forumului Germano-Roman.
Istorie si legende
Daca pietrele cioplite, singurii martori ai omului, ar putea sa vorbeasca, am afla, poate, si mai multe despre istoria acestei geneze. Cert este ca in zona