La fel ca şi în ceilalţi ani, şi anul acesta Ziua Unirii a fost sărbătorită aşa cum se cuvine, după cum ar spune cei care nu şi-au găsit serviciu şi s-au făcut lucrători în presă. S-au făcut vizite la muzee, s-au lansat cărţi, s-au vernisat expoziţii de pictură şi s-au jucat scurte piese de teatru în care au apărut Alexandru Ioan Cuza, ocaua lui cea mică şi moş Ion Roată. În fapt a fost vorba despre nişte acţiuni organizate pentru ca unii angajaţi ai instituţiilor de cultură să-şi justifice salariile, mici, e adevărat, şi pentru ca doamnele învăţătoare şi profesoare să mai poată pune o hârtie la dosarele în baza cărora se acordă grade sau salarii de merit. Ca în fiecare an, şi anul acesta doamnele învăţătoare şi profesoare au chinuit nişte copii fără talent pentru aşa ceva, punându-i să spună replici pe care nu le înţelegeau şi lipindu-le pe sub nas mustăţi. Pe de altă parte, nu ştiu dacă doamnele de la catedră le-au vorbit elevilor despre rolul jucat de Napoleon al III-lea în Unirea Principatelor, despre masonerie şi despre trădările care au precedat Unirea ori s-au limitat să recite textele tipărite în nişte manuale de doi lei care, însă, costă mult mai mult. Câţiva oameni de cultură s-au înfiinţat şi ei la evenimentele organizate cu ocazia împlinirii a 154 de la Unirea Principatelor, pentru a spune vorbe ori doar pentru a căsca gura. Însă, nici unul dintre ei nu a profitat de eveniment pentru a vorbi despre regionalizare. Ar fi fost nimerit ca de Ziua Unirii să se vorbească despre faptul că Guvernul USL vrea să unească forţat judeţele Suceava, Iaşi, Botoşani, Neamţ, Bacău şi Vaslui într-o regiune cu capitala la Iaşi. Nici un reprezentat al aşa-zisei societăţi civile nu şi-a exprimat nemulţumirea că, la fel ca Guvernul PDL, Guvernul USL nu are de gând să întrebe populaţia ce-şi doreşte. Nimeni nu a deschis gura pentru a vorbi, argumentat, despre faptul că Suce