•Un localnic din comuna Ceplenita si-a disputat serios, timp de 10 ani, dreptul de proprietate asupra unui teren cu Primaria din localitate •La Primaria din Ceplenita nu erau decat femeia de serviciu si viceprimarul, venit ulterior •"Dreptatea unuia singur este mai usor de sacrificat decat dorinta unei comunitati intregi", considera viceprimarul comunei, Costel Tarziu
In mediul rural, pamantul este un criteriu de valoare recunoscut de toti, iar mostenirea unui teren face obiectul unei traditii intrerupte de comunism, dar reluata dupa decembrie 1989, conform unui cadru legislativ care garanteaza proprietatea si care reda drepturile de proprietate celor afectati de colectivizare. Totusi, imperfectiunile cadrului legislativ permit abordari diferite ale aceluiasi act normativ si de aici decurg si neintelegerile intre oficialitati si proprietari.
Un caz care a avut parte de complicatii neobisnuite este cel al lui Ioan Gheorghe Cazacu, din comuna Ceplenita. Pe 27 februarie anul acesta, Cornel Matei, primarul comunei Ceplenita, a initiat procedura juridica pentru modificarea titlului de proprietate detinut de Ioan Cazacu pentru o suprafata de teren de 1,5 hectare. Ceea ce face din acest caz unul special este perseverenta cu care autoritatile comunale au fost preocupate de aceasta suprafata de pamant, timp de cativa ani. In anul 1993, lui Ioan Cazacu i-a fost recunoscut pe cale juridica dreptul de proprietate asupra a doua parcele de pamant, ce insumau 1,51 hectare, dupa ce acesta revendicase terenurile detinute de parintii sai inainte de colectivizarea din 1963. Pentru ca primarul de atunci al localitatii, Gheorghe Bocancea, intentiona sa amenajeze in zona respectiva un islaz comunal, actul de proprietate, emis abia in septembrie 1994, viza alta parcela de pamant, de aceeasi suprafata. Cazacu a considerat acest fapt drept un abuz din partea
