Un nou film despre visul american. Implinit, desigur. Merge tipul nostru pe strada, cu matele chioraindu-i de foame si il intreaba, amical, pe unul care tocmai cobora dintr-un Ferrari: „What are you doing for living, brother?“. Si ala ii raspunde: „Sunt broker, trebuie sa te pricepi la cifre si sa vorbesti cu oamenii“.
Zis si facut! Cum ajung si eu broker?, se intreaba atunci personajul interpretat de Will Smith. Pai, simplu, se inscrie la un concurs pentru un post de intern la o mare firma de brokeraj unde, dupa 6 luni in care munceste de-i sar capacele fara sa primeasca niciun ban, invata meserie si, in final, este angajat. Doar el, din cei 20 de aspiranti.
Happy end, iar de pe generic aflam ca filmul este inspirat de o poveste reala, iar Chris Gardner - personajul nostru - si-a facut dupa doar cativa ani propria lui firma de brokeraj cu care a castigat sute de milioane de dolari.
Ma opresc putin din scris, ca sa vad ce se mai intampla la Bursa noastra, pentru ca, ati ghicit!, dupa ce am vazut filmul am dat navala. Nu sa ma fac broker, dar macar investitor...
Revenind la pelicula lui Muccino, nu ce v-am povestit pana acum trebuie luat in considerare. A fost un soi de pregatire sufleteasca pentru cei alergici la siropurile americane. Veti fi atrasi, in primul rand de nominalizarea la Oscar a lui Will Smith, dar mai ales de stirea ca joaca alaturi de fiul sau.
N-as vrea sa-l trec pe micutul Smith la capitolul dezamagiri, insa nu se arata a fi nici pe departe vreun nou copil-minune al Hollywood-ului, insa relatia tata-fiu, exersata zilnic in lumea reala, da foarte bine pe ecran.
Povestea in sine nu este relevanta, frizand banalitatea. Important nu este ce a reusit Chris Gardner, ci cum a reusit.
Scenaristul a apasat pedala pana la fund, gasind contraste cutremuratoare: in timpul zilei, i
