Dupa un lung si chinuitor travaliu, care a durat doi ani-lumina, in sfarsit reforma pesedista s-a nascut! Greu, prin cezariana, asistata de specialisti si chibitata de intreaga suflare politica si presa. Cand primul urlet a spart tacerea emotionata a asistentei, minune!, din pantecele umflat a aparut mustata lui Mitrea. Intreg si nevatamat de trecerea timpului, cu cele trei dosare de la DNA la subsuoara, Mitrea a fost batut prieteneste pe spate, sa scuipe si ultimele resturi de coruptie care il impiedicau sa respire aerul proaspat al partidului si si-a ocupat, eficace cum il stiau toti, locul in fruntea familiei.
Chinul PSD de lepadare a reformei nu s-a incheiat insa aici. Nu, in pantecele inca bombat se zbate, icneste, se lupta cu microfoanele, blogurile si telefoanele pe firul scurt insusi Cel Asteptat: ADRIAN NASTASE. Parasit de lumea buna, lasat prada singuratatii luptei cu Zambaccian, cu termopanele si nenorocitii de procurori din solda lui Basescu, Nastase avea o singura satisfactie: partidul se ducea de rapa. Prostanacul dadea din colt in colt, ba cu reforma, ba cu baronii, ba cu fundul in luntrea opozitiei, ba cu el in cea a puterii.
Iliescu insa si-a facut datoria in mod exemplar, batranul bolsevic e as in munca de subminare si numai datorita lui s-a facut dovada ca dinozaurii nu doar ca au supravietuit cea mai lunga perioada din istorie, dar ca vor continua sa existe sub o forma sau alta. Acolo, in bezna marginalizarii Nastase a inteles un mare adevar: doar prostii se schimba. Doar cei slabi se cosmetizeaza, isi ingroapa matusile, se dezic de trecut, de credinte si de fostii tovarasi. Frustrat, Nastase a luat marea decizie, va renaste in propria-i forma. Va fi el insusi, ba chiar mai mult.
Acesta este motivul pentru care travaliul prelungit de lepadare a reformei nu mai ofera acum nici o surpriza. Toate ecografiile, toate an
