În primele zile ale acestui an, am avut deosebita plăcere să redescopăr lucrările lui Marcel Chirnoagă, graţie iniţiativei Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia de a găzdui la sediul său, istoricul palat Correr de la finele secolului al XVI-lea, gravurile şi desenele acestui uriaş artist, comparabil prin stil şi viziune cu Albrecht Dürer sau Francisco Goya. Vernisajul expoziţiei Marcel Chirnoaga – un figlio della Romania, un amico dell’Italia a avut loc pe 10 ianuarie, concretizîndu-se astfel, o dată în plus, dragostea şi preţuirea familiei Rosy şi Liviu Zanolini, precum şi ale arhitectului italian Salvatore Scilipoti pentru marele artist român, de curînd dispărut dintre noi. În primăvara anului 2005, primăria oraşului Padova şi asociaţia Prietenii României, condusă de Rosy şi Liviu Zanolini, au organizat la Galeria La Rinascente din oraşul italian o retrospectivă Marcel Chirnoagă, considerat, cu acel prilej, de criticii de artă, drept cel mai mare grafician al ultimelor decenii. În 1999, cu ocazia manifestării Dante în România de la Ravenna, lui Marcel Chirnoagă i s-a decernat Medalia de aur pentru cele 21 de gravuri ilustrînd Infernul din capodopera dantescă. Despre personalitatea omului şi a artistului Marcel Chirnoagă au vorbit la vernisajul de la Veneţia prof. Grigore Arbore Popescu, istoric de artă şi cercetător la Centrul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Italia, Rosy şi Liviu Zanolini, fini colecţionari de artă şi prieteni apropiaţi ai artistului, precum şi arhitectul italian Salvatore Scilipoti, curatorul expoziţiei. Discuţiile au fost moderate de dr. Monica Joiţa, directorul interimar al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia. Monica Cerchez Chirnoagă a transmis un emoţionant mesaj publicului veneţian, cuprinzînd un discret şi profund portret al celui care a lăsat în urma sa „o operă uni