Şapte plasticieni ieşeni au încercat, prin lucrările prezentate în cadrul unei expoziţii de la Iaşi, tălmăcirea sensurilor frumosului, relevante pentru sufletul nostru. Paula Romanescu ne plimbă paşii printre operele expuse şi ne face invitaţia de a descoperi sensurile artei la faţa locului, în cadrul rubricii Arte frumoase.

Nimic în viaţă nu-i întâmplător. De ce ar fi altfel în artă? Poate spre a proba, o dată în plus, acest postulat, un grup de şapte artişti, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România – filiala Iaşi, au vernisat în ianuarie, la Galeria de Artă „Dana“ din Iaşi, expoziţia „Sens şi semnificaţie“, sub egida Primăriei municipiului Iaşi. Expozanţi: Gabrel Baban, Călin Baban, Constantin Crengăniş, Mihai Coţovanu, Eugen Mircea, Costin Neamţu, Lucian Zmău. Prezentare – criticul de artă Gheorghe Macarie. Prin expoziţia de artă (pictură, grafică, sculptură) a celor şapte plasticieni ieşeni s-a încercat tălmăcirea sensurilor a toate câte prind să aibă semnificaţie pentru sufletul nostru nărăvit la sete de frumos. Şi ce dacă-i iarnă şi „troienite-s cărările“? Iernile lui Eugen Mircea au calmul blând al împăcării cu legile firii, cele ale lui Mihai Coţovanu trimit la clasicism cu înmiresmări de înţelepciune, cât „ Publicitate stele-n cer, deasupra mărilor ard depărtărilor până ce pier“, iar dinspre cerul ca un adânc de mare văzut de Gabrel Baban niciun semn nu se arată pentru făptura de lut rămasă în „Aşteptare“ la margine de drum străjuit de copaci fără coroană şi gardul unei stâne pustii. Dar acareturile de la Ipoteşti? Dar „Casa Eminescu“? Dar caii năzdrăvani şi păsările? Dar fetele, frumoasele, care nu vor înţelege în veci de veci „să dea vrabia din mână“ pe Luceafărul „plutind în adevăr/scăldat în foc de soare“, opunând veşniciei fărâma de „oară de iubire“ pentru care zeii îi vor fi invidiat de-a pururi pe bieţii muritori! Dacă n