În România, relaţia de reprezentare a cetăţenilor la nivelul Parlamentului, Executivului şi autorităţilor locale, constituie unul din cele mai semnificative şi grave esşcuri ale tranziţiei post-comuniste.
Motivatia si formele de manifestare a protestelor din Bucuresti si alte cateva orase din tara sunt expresia tot mai clara a constientizarii acestei stari de fapt, precum si a preocuparii de a gasi forme alternative de exprimare publica a nemultumirilor, de conturare a unor cai de iesire din situatii critice.
Asistam la startul unui proces complex si dinamic, ireversibil prin tendinta de baza. Pe de o parte intelegerea caracterului compromis al structurilor formale de comunicare si reprezentare instalate in ultimele doua decenii, dar mai ales a prezentei si performantei negative a "clasei politice" romanesti. Pe de alta parte, exprima preocuparea acuta in raport cu agenda reala, cu sfidarile instalate si in dezvoltare cu care se confrunta societatea romaneasca acum si in viitorii ani.
O neliniste publica evidenta marcheaza tot mai profund viata cetatenilor si comunitatilor expuse in mod direct unor conditii, stari si tendinte cu efecte grave asupra vietii curente si totodata asupra mediilor de operare. Gradul de vulnerabilitate si incertitudine alimenteaza tot mai direct si consistent, arii de baza ale existentei si manifestarii normale.
Structuri si mecanisme fundamentale care compun domeniul economic, piata muncii, asigurarea resuselor de baza, informarea publica, protectia sociala, starea de sanatate, pregatirea pentru viata si dezvoltarea personala, linistea si siguranta publica, conservarea patrimoniului si a mediului natural sunt marcate de un declin masiv si continuu.
Un pachet tot mai complicat si dificil de gestionat de probleme sensibile cu efecte negative directe asupra realitatii si vietii curente s-a acumulat in ultimii ani s
