Cărţile au fost mereu averea mea de căpătâi. Îîntr-o carte de poezie din tinereţe scriam, cu un pic de umor, “iubito sunt înconjurat de cărţi/ca Ana lui Manole-n zidărie/mă strâng corsete groase de hârtie/şi nu pot, zău, să mai privesc în părţi”. Din bibliotecile mele, pe care le-am îmbogăţit mereu (câte vieţi mi-ar trebui pentru a le citi pe toate?) absentează literatura economică. Lumea bancară, atât de des evocată azi, mi-e străină, metaforele financiare rămân ermetice pentru mine. Resimt dureros infirmitatea.
Cusurul meu e că şi dacă aş citi, să zicem, o carte de algebră, în puţinele cuvinte care fac legătura între probleme, aş căuta tot minereul frumuseţii literare. Aşa am citit cartea Elenei Petculescu, tipărită în 2008 la Romfilatelia, “BancPost. O poveste de suflet”. E o carte legată elegant, cu o prefaţă iscălită de guvernatorul Mugur Isărescu şi două spuneri pe ultima copertă ale scriitorului George Arion şi realizatoarei de televiziune Eugenia Vodă. Fiecare laudă, cu argumente de bun simţ, povestea de suflet a doamnei Petculescu, în care eu am descoperit un excelent talent de povestitor, ştiinţă a îmbinării întâmplărilor, stil. Se poate uşor construi un film pe structura acestei cărţi. Fireşte, Mugur Isărescu descoperă altceva pe traiectul celor două sute şi ceva de pagini: “Paradigma Bancpost e, fără îndoială, un detaliu viu al unei istorii trăite. Istoria sistemului bancar românesc de după decembrie ’89”. Acest sistem bancar la care se referă guvernatorul, mobil, flexibil, adaptat lumii occidentale şi care face substanţa cărţii Elenei Petculescu e pasul, decisiv poate, care ne-a rupt de comunism. Ieri m-a sunat un italian pe care
l-am cunoscut cândva. Rafaele locuieşte în sudul peninsulei. Vorbea precipitat. Italiana mea, pe care am mai uitat-o, m-a sprijinit până la urmă să descifrez motivele de panică ale bietului om. Ra