Chiar aveam nevoie sa stiu cum isi ascundeau piratii comorile, dar n-am aflat mare lucru, de fapt n-am aflat nimic. Citeam cu Dan, Vittorio si Paul cam tot ce se putea despre pirati, daca stau bine sa-mi amintesc de unde ne venise nebunia asta, nu era nici de la vreun film, nici de la vreo carte veche descoperita de Dan, el era cu cartile vechi. In curtea lui locuia un scriitor batran a carui poza am vazut-o in manualele pentru clasele mai mari, era mandru ca-i era vecin si statea de vorba cu el, pe noi nici nu ne baga in seama, si pe deasupra ii mai dadea si carti vechi. Oamenii pe care ii stiam noi nu erau atat de faimosi sa intre in cartile de scoala. Dar carti vechi mai gaseam, matusa mea, sora mai mare a tatii, care sedea pe aceeasi strada cu noi, avusese un munte de carti pe care le-a dat in dreapta si-n stanga cand auzise ca nu e bine sa tii in casa tot ce publicasera burghezii aia dinainte, si ca unii au ajuns la parnaie pentru-un fleac ca asta, nimic nu intelegeam, dar ea mi-a spus ca-n casa ei intra multa lume, unii nu vin decat sa vada ce-a strans nasul meu, sotul ei, de pe unde a umblat sa descopere gazul natural, si alta treaba n-au decat sa bata toba cui trebuie si cui nu trebuie si te trezesti ca navalesc peste tine intr-o noapte aia-n haine de piele care n-au somn, sa intrebe de ce atatea carti nemtesti, ce-o fi scriind in ele, si pana sa le spui, te salta,
ei, tanti nasa, cum o sa te salte, protestam eu, le dai un pumn intre ochi, cum m-a invatat unchiul pe mine, de se duc cat colo,
bine, o sa tin minte sa fac asa, dar pana atunci am dat toate cartile,
pe toate, pe toate, am insistat eu,
mai sunt cateva, le-am indesat intr-o lada mare in camara, la ce-ti trebuie,
asa, vreau sa citesc,
uita-te acolo, am pastrat numai carti in romaneste, dar cred ca mai sunt si gramaticile de latina, astea chiar or sa-ti placa.
C