"Muraru, tu te ţii de cuvânt!" Vasile Muraru împlineşte mâine 53 de ani, dar anul acesta ziua lui de naştere stă sub semnul pierderii unui mare actor, maestrul Gheorghe Dinică.
"Nu cred că pot vorbi. Ştiu că este ziua mea, dar sunt fără grai. Maestrul Gheorghe Dinică a dispărut brusc şi sunt încă sub imperiul durerii. Am jucat cu dumnealui. Eram bucuros că este pe calea cea bună, că răspunde la tratament. Dar acum am trecut printr-un şoc incredibil. Dumnezeu să-l ierte! Dar el n-a murit! Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am jucat împreună, că există, că ne-a lăsat atât de multe, o creaţie incredibilă. În film, dar şi în teatru. Cine a avut norocul să-l vadă pe scenă a fost un privilegiat. Când am jucat la Naţional, în «Ploşniţa», m-a primit în cabină, alt motiv de bucurie pentru mine. Apoi, mi-aduc aminte că am fost în turneu la Chişinău şi l-am întrebat ce să-i aduc. Dumnealui mi-a spus să-i aduc o căciulă. I-am luat-o şi eram tare bucuros. Când i-am arătat-o, mi-a spus: «Muraru, tu te ţii de cuvânt!». Meseria noastră este una efemeră, dar este una frumoasă care, iată, a dat oameni ca Gheorghe Dinică. Oameni de o valoare inestimabilă. Îmi pare rău!"
Vasile Muraru face parte din acea galerie a oamenilor incredibili, care nu uită de unde au plecat. Nu uită şi nu ratează nici un moment clipa în care să le spună tuturor că a păscut văcuţele pe imaş. Odinioară timid, astăzi Vasile se află pe scenă în apele lui. Vasile Muraru dădea "Bună ziua!" tuturor trecătorilor de pe stradă atunci când a venit la oraş din satul său natal, Doina, din Piatra Neamţ. Din bun-simţ. Când a dat prima dată examen la Facultatea de Teatru s-a pregătit să recite poezia de simţire "Cetatea Neamţului", dar după o strofă comisia l-a oprit şi, din păcate, el s-a regăsit pe lista celor respinşi la admitere. "Aşa că m-am întors la mine în sat, ziua la cules în CAP, iar seara la
