Antrenorul Ionut Popa n-a fost deloc inspirat, folosind un sistem cu trei fundasi in meciul cu Dinamo Politehnica Iasi a pierdut simbata fara drept de apel meciul cu Dinamo Bucuresti, atit scorul (0-5) cit si maniera de joc (gazdele au mai avut multe ocazii mari, in timp ce Poli nu a reusit nici un sut pe poarta!) umplind de penibil o echipa ce capatase respect in campionat. Dincolo de diferentele dintre cele doua echipe (de valoare individuala a jucatorilor, de buget, organizare, etc.), dezastrul a fost generat si de tactica stabilita de antrenorul Ionut Popa, ce s-a dovedit a fi falimentara. In majoritatea cazurilor inspirat atunci cind e vorba de a alege modulele de joc, tehnicianul iesean a gresit simbata, mizind pe sporirea numarului de fundasi centrali, sistemul de start rezultat fiind "3-5-2". Poli nu a obtinut insa nici un rezultat benefic in urma renuntarii modelului pe care a mers pina acum, cu 4 fundasi, tot esafodajul gindit darimindu-se imediat. Lenti, cei trei fundasi, Onut, Ciobanu si Ir. Ionescu nu au reusit sa-i anihileze pe Danciulescu si Niculescu, doar neinspiratia atacantilor dinamovisti in cele 5 ocazii uriase din primul act facind ca ei sa nu marcheze. In plus, rarefiati de mobilitatea cuplului N&D, stoperii ieseni au lasat culoare largi intre ei, permitind astfel infiltrarile mijlocasilor dinamovisti, faza de la golul doi fiind sugestiva in acest sens. Aceste gauri din zona centrala s-au impletit cu lipsurile existente in zonele laterale, unde avansarile lui Buta si Bordeanu fata de rolurile jucat normal permiteau alte infiltrari ale gazdelor, uneori chiar ale fundasilor acestora, asa cum s-a intimplat la primul gol, cind Blay a centrat nestingherit. Rezultatele nule defensive obtinute prin schimbarea sistemului de joc au fost coroborate si cu jocul pe aceeasi linie a ofensivei. Dezavantajata numeric (3 contra 4), partea centrala a liniei medi