Notă: majoritatea textelor preluate mai jos sunt de vineri seara / sâmbătă dimineaţa. Deja atunci manifestaţiile din Turcia erau cu un ordin de mărime faţă de ce am avut noi în România şi la fel erau şi represiunile. Sâmbătă seara, conform unor rapoarte, vorbeam deja de două ordine de mărime peste ce am avut în România, adică sute de mii de oameni. În aceste condiţii este de la sine înţeles, sper, că nu vreau să echivalez cele două fenomene. Dar geneza lor are, până la un punct, similitudini izbitoare. Locaţie Taksim Square (Turkish: Taksim Meydana), situated in the European part of Istanbul, Turkey, is a major tourist and leisure district famed for its restaurants, shops, and hotels. It is considered the heart of modern Istanbul, with the central station of the Istanbul Metro network. Taksim Square is also the location of the Monument of the Republic.(sursa) Piaţa Taksim, ca şi Piaţa Universităţii, este „inima” simbolică şi recreaţională a oraşului. Nu toate manifestaţiile îşi aleg asemenea locuri. Protestul Papioanelor sau mitingul revoluţionar din faţa CC al PCR şi-au luat ca ţintă locaţii reale ale puterii. Mişcările Occupy sau (forţând nota) atentatorii din 11 septembrie şi-au ales locaţii simbolice ale puterii, deduse din opiniile unor intelectuali seminali pentru mişcare. Revoltele din Londra nu au cunoscut o organizare centralizată şi mulţi s-au revoltat, în general, „aproape de casă”. Mergând în punctul central al oraşului o manifestaţie afirmă că este reprezentativă nu pentru o parte a societăţii ci pentru întregul ei, sau măcar întregul localităţii. Această pretenţie este imediat pusă la test, căci Oraşul poate alege să nu o accepte („IMGB face ordine”). Dacă, însă, este acceptată, opozanţii vor susţine că ei, şi nu Puterea, vorbesc în numele consensului social. Amănunt picant: Recep Tayyip Erdoğan este fost primar al Istanbulului, precum Traian Băsescu