Vă amintiţi, desigur, piesa de teatru şi filmul lui Tudor Muşatescu, "Titanic Vals". Cu Birlic. Acolo, autorul plasează toată acţiunea în oraşul său de baştină, Câmpulung Vă amintiţi, desigur, piesa de teatru şi filmul lui Tudor Muşatescu, "Titanic Vals". Cu Birlic. Acolo, autorul plasează toată acţiunea în oraşul său de baştină, Câmpulung Muşcel. La un moment dat, Conu Spirache, pater familiae, îşi cumpără o pălărie nouă. De la prăvălia lui Măgeanu. Şi se naşte o poveste întreagă. Comică. Ne oprim aici, fiindcă dacă veţi trece pe bulevardul "Republicii" - superb nume bolşevic! - zis şi acum bulevardul "Pardon", unde pietonii circulă pe mijloc, şi la doi paşi de grădina "Mersi" (unde în sărbători era atâta aglomeraţie, încât dacă unei cucoane i se oferea un loc pe bancă trebuia să zici "mersi"), veţi găsi cu surprindere, la nr. 39, magazinul de pălării "La Măgeanu". Exact acela din anii 1943. Cel evocat de conu Tudorică Muşatescu în piesă. Real. Cu aceeaşi denumire dată la 1905 de Ion Măgeanu, primul proprietar. Istoria acestui magazin de pălării şi a celor ce-l stăpânesc ajunge în zilele noastre, e încă vie. După patru ani de război în linia întâi, pe frontul de Răsărit, alţi patru la Canal, pentru că a făcut politică "ţărănistă", şi încă patru de reeducare în producţie (strungar la ARO), reluându-şi apoi meseria şi vocaţia de pălărier (era şi economist, absolvent de ISE), proprietarul, Marcu Măgeanu, s-a stins în anul 2005. La 91 de ani. În casa lui. De deasupra prăvăliei, pe bdul "Pardon". A fost supranumit de presă "ultimul pălărier al României". Soţia sa, Eugenia, la 80 de ani ai săi, continuă şi acum să lucreze. Dar din ce în ce mai puţin. "Lumea nu mai poartă pălării, nu mai avem comenzi. Mai ales domnii, bărbaţii. Aşa că ne-am adaptat şi noi. Clienţii cei mai fideli sunt ciobanii din Muşcel, cărora le vindem marfă adusă de la Sibiu: pălării mici, ciobăne