Să nu ne mirăm dacă invincibilul Bolt avea asigurare şi pe starturi ratate

S-a dus dracului şi atletismul! Casele de pariuri dau peste cap chiar şi campionatele mondiale. De fapt, ar fi fost imposibil ca tocmai atletismul să scape de mafia pariurilor. Individul poate fi mai uşor motivat să trişeze, iar în atletismul de piaţă mijloacele de a controla clasamentele sînt multe şi sigure. Ce poţi să-i reproşezi unui Usain Bolt, cînd premiul pentru un nou titlu mondial e de zece ori mai mic ca pariul cîştigat contra tuturor previziunilor de un jamaican anonim la o agenţie din Singapore? Trebuie să fii ori prost de tot, ori ultimul dintre dreptcredincioşii cinstei şi dreptăţii, ca să suferi pentru startul furat al lui Bolt în finala mondială de la 100 metri. O spune chiar fapta: a furat un start. Nu l-a jefuit, doar l-a ciupit. A făcut-o într-un chip atît de explicit, încît chiar şi cea mai evlavioasă comisie de arbitri să fie obligată să-l vadă.

Ce nu putea cumpăra pe stadion mafia pariurilor a cumpărat în Federaţie, modificînd regulamentul prin care alde Bolt ar fi trebuit să fure startul de două ori, ca să poată fi descalificaţi şi să explodeze pariurile pe locurile fără şansă. Aşa, cu o descalificare rapidă, zarva în jurul incidentului e mult mai mică. Statistic, la o eroare cu 50% mai mică, şi prezumţia de vinovăţie se înjumătăţeşte. În fotbal, pariul cu sume mari pe imposibil naşte suspiciuni şi scandaluri uriaşe. În atletism, surprizele ţin de naturelul spectacolului. Un lanţ de campionate mondiale, cu cîştigătorii dinainte ştiuţi, cu atleţi perfecţi, din categoria Bolt, înseamnă moartea atletismului-afacere.

Cu firea mea de Gică contra, am dorit surpriza. Totuşi, cînd ea s-a produs, m-am dezumflat. Nu doar brusc, ci pentru totdeauna. Am fost un dedicat al atletismului de televiziune şi nu mai sînt. Ce se întîmplă acum în atletism era de aşteptat