- Diverse - nr. 195 / 21 Octombrie, 2008 Stimati oameni buni, scriu aceste randuri pentru cei tineri, care cred ca painea a fost in Romania la fel de alba ca acuma! Ea, painea, a fost, si neagra, si cu malai, si cu cartofi. Soarele a fost de multe ori intunecat de cohortele de avioane care brazdau cerul patriei. Era, parca ce vad acum, o zi frumoasa de iunie 1944, eram intr-un spital din Capitala, cu piciorul stang in bandaj. Din cand in cand, venea un felcer si imi spunea: "Mare noroc ai avut, mai taca! Puteai ramane fara picior!" M-au adus la spital in ziua de 4 aprilie, inconstient de ce s-a intamplat cu mine. Am auzit o bubuitura. Ceva mi-a lovit piciorul. Si cam atat. Mama nicaieri! Eram singur printre ruinele unei bisericute. Au venit brancardierii, m-au luat. Si cam atat. Au venit politaii si m-au intrebat: "Cine sunt, cum ma cheama, de unde vin si unde vroiam sa merg". Am spus ca vin de la Chisinau, iar de mers faceam din umeri. Am auzit eu de la mama ca as avea la Targu Jiu o matusa, sora cu tata, si o chema Caplescu. Atat stiam. Intr-una din zile a venit la mine un domn simpatic si mi-a spus: "Gata pustiule! Plecam, amandoi, in voiaj!" Mirat l-am intrebat: "unde? Ca ma doare piciorul". "Mergem, baiete, la Targu Jiu, la matusa-ta, ca am gasit-o si o cheama Frosinica, iar tu esti baiatul lui Ionica, al ofiterului care a murit la granita". Am ajuns la Targu Jiu si am fost dus pe strada Alexandru Vlahuta nr. 13. Am sunat si ne-a intampinat o doamna maruntica, intrebandu-ne: "Pe cine cautam?". Domnul care m-a insotit i-a raspuns amabil: "Stimata doamna, v-am adus nepotul!". M-a privit lung si, intr-un tarziu mi-a spus: "Da, da, tu esti, ca semeni cu unguroaica de peste munti!" Si, iaca asa, m-am ales cu o noua casa. Dupa un instructaj scurt, domnul care m-a adus a plecat. Dupa un alt instructaj, din partea matusii, am fost invitat in casa si am fost instalat in