Moş Nicolae a reinstituit oficial limba română, între Prut şi Nistru. Şi meritul revine, în întregime, patrioţilor din Chişinău. Astfel, teoria imperială răsăriteană, care propovăduia existenţa "limbii moldoveneşti" a fost spulberată precum Zidul Berlinului. Numai că acesta a renăscut la... Kiev. Generând riscuri printre care se află şi incredibila, dar posibila secesiune a părţii vestice a Ucrainei.
Decizia Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, referitoare la limba de stat, din cel de-Al Doilea Stat Românesc - un concept la care acum subscrie şi preşedintele Nicolae Timofti - a fost luată la câteva ore distanţă după vizita lui John Kerry la Chişinău.
Semn al desprinderii definitive, nu temporare - cum jubila un scrib autohton, obişnuit să aduleze Moscova - de arca lui Noe, în varianta sa răsăriteană.
Constituţionalizarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova - prin ridicarea acesteia la rang de normă constituţională, decretându-se astfel primordialitatea denumirii corecte a limbii oficiale din Republica Moldova, aşa cum figurează ea în Declaraţie, ca LIMBA ROMÂNĂ - reprezintă confirmarea faptului că şi dezirabilul moment al reunificării va fi generat, nota bene, în viitor, tot la Chişinău, ca în primăvara anului 1918.
Chiar dacă la Washington D.C., Bucureşti şi Moscova se cunoştea posibilitatea luării unei asemenea decizii, în Republica Moldova, în prima decadă a lunii decembrie, reacţiile au fost diferite.
Presa de peste Ocean a reflectat obiectiv hotărârea Curţii Constituţionale de la Chişinău, la Bucureşti s-a exprimat bucuria fraternă, iar la Moscova, acum preocupată de evenimentele din Ucraina, pe moment s-a preferat tăcerea.
Asta pentru că zidul imagologic al Berlinului – a cărui dărâmare a precedat dezintegrarea Uniunii Sovietice – s-a mutat la Kiev.
Unde se joacă, mai mult sau mai puţin vizibil, şi
