Multipla campioană la tenis de masă a ajuns să facă performanţă de la o vârstă fragedă. Succesul a necesitat însă şi sacrificii, cel mai mare fiind despărţirea de familie. Olga Nemes s-a reântors de curând pe plaiurile natale, iar revederea oraşului în care a copilărit a făcut-o să-şi amintească drumul parcurs în carieră, bucuriile, dar şi tristeţile pe care le-a trăit până acum. Pasiunea pentru tenis de masă a început de mică, la îndemnul tatălui său.

„Tata ne punea şi pe mine şi pe sora mea să jucăm atât tenis de masă cât şi tenis de câmp. Aveam patru ani când am început, iar la şapte ani am avut deja primele rezultate”, îşi aminteşte campioana. Prima competiţie importantă câştigară a fost „Paleta de argint”, într-un concurs unde era cea mai mică dintre participante.

„Făceam şi opt ore de antrenamente pe zi. Ieşeam de de scoală, mâncam, jucam tenis de masă, îmi făceam lecţiile, iar în pauză jucam mai departe. Era forte obositor, însă îmi plăceau concursurile, chiar dacă antrenamentele erau mult mai grele”, mărturiseşte Olga Nemes. Primul sacrificiu pentru a putea avea performanţă l-a făcut la zece ani, când a locuit departe de părinţi, într-un cămin sportiv la Bucureşti. După un an s-a reîntors acasă, fiind deja membră a lotului naţional de senioare la doar 11 ani.

„Eram cea mai mică din lot, iar anul următor am participat deja la concursul mondial de tenis de masă de la Novi Sad, iar peste doi ani la mondialele de la Tokio”, povesteşte Olga Nemes.

Printre cei mai buni sportivi din Europa

 În acelaşi an, Olga Nemes a reuşit să ajungă printre primii doisprezece sportivi la tenis de masă din Europa. „Cei mai tineri participanti aveau 17 ani, eu am fost singura şi încă sunt, care la 14 ani a participat şi a şi câştigat competiţia Europa Top 12, ce a avut loc la Cleveland in Anglia. Am