N-a avut prea mare rezonanta sintagma mea, cosasiana altminteri, "stanga bibliografica". Multi dintre cei care asista la acest asa-zis fenomen al resurgentei stangii in Romania, pasamite, nu cauta aici o ideologie, nici macar in sensul "nepangarit", de "ideologie globala", al lui Mannheim, din Ideologie si utopie (1929). Ei vor sa stie ce se intampla cu stanga politica. Vor sa asiste la reaparitia unui grup de stanga viabil, capabil sa conlucreze pentru ceea ce numeste Patapievici in ultima sa carte "bine comun". Intr-un fel, acestor oameni le e dor tot de o ideologie, dar de una care sa nu se mai numeasca altfel. Ei vor o salvare, o "alternativa". Dorinta lor cautioneaza un tabu; lasa la vedere un oarecare dezinteres - o forcluziune? - fata de textele in care este pus semnul de egalitate intre comunism si stanga. Cu alte cuvinte, problema comunismului trebuie ingropata. Tema comunismului nu poate fi dezbatuta decat in incinta spatiului istoric si semantic al Romaniei comuniste. Ajuns tema de stat, comunismul ramane, pentru publicul romanesc, o chestiune de istorie oficiala, de istorie in sens hegelian, pe de o parte, dar si una de istorie traita, pe de alta, la o data la care valoarea traitului a ajuns cea suprema in ierarhia axiologica a oamenilor conceputi ca indivizi. Cele doua semnificatii ale comunismului - istorie si traire - se suprapun, de cele mai multe ori, pentru a ajunge sa proiecteze eul care le gandeste atat ca eu social, actant al Istoriei, cat si ca eu psihic, actant al propriilor trairi. Mutat dintr-o parte, comunismul trece in cealalta. Scos si de aici, revine in prima, ca si cum acestea ar fi singurele spatii care-i confera sens. De obicei, tema stangii este subsumata celei comuniste. Vorbesti despre stanga, spui (inconstient, fie) despre comunism. Reciproca nu e valabila, pentru ca despre comunism nu poti spune nimic. Comunismul nu este la noi o