Dupa ce parcurgi cu salupa jumata-te din Delta si ajungi la Caraorman, ai senzatia ca timpul s-a oprit. Par-ca pasesti intr-o zona crepusculara in care totul este incremenit. Locuitorii asteapta de 16 ani sa vina cineva sa-i scape de relicvele hade ale "cari-erei de nisip", unul dintre megalomanicele proiecte ceausiste ale anilor ’80. Niste magaoaie intuneca si do-mina un loc candva mirific. Jurnal de caravana - Din nou 16 (si jumatate)Inedit - Indienii din Delta, asii poloniculuiMeglena - Dialectul cel mai mic al limbii romane Niculitel-Bazilica martirilor crestini, unica in EuropaSafari - deluxe cu cerbi si broaste testoase Locuitorii din Caraorman, satul izolat din inima Deltei, asteapta de 16 ani sa vina cineva sa-i scape de relicvele hidoase ale "carierei de nisip" - unul dintre proiectele megalomane demarate de Ceausescu in anii ’80 si abandonate dupa revolutie. Mastabalele de beton le stau parca in spinare. Dar asteptarea caraormanenilor e in zadar. Nimeni nu-i baga in seama.

Senzatia ciudata pe care o ai cand ajungi la Caraorman, dupa ce ai parcurs cu salupa jumatate din Delta, este ca aici timpul s-a oprit. Parca ai fi pasit intr-o zona crepusculara, in care totul este incremenit. Scheletele hade ale unor ciudate constructii de beton - un fel de silozuri, de hale, de magazii sau de cazemate neterminate, conducte si jgheaburi de ciment care nu duc nicaieri, guri de puturi sau de canal de mult infundate, dar mai ales un cvartal de sase blocuri degradate intr-un hal fara de hal, dar ramase in picioare si in care se vede ca nu a locuit nimeni, niciodata te duc cu gandul la efectele unui bombardament atomic. Simti ca n-ai vrea sa fii aici. Chiar si satenii, cu toate ca, incet, incet, s-au obisnuit cu prezenta acestor relicve, evita sa treaca printre ele, desi daca ar face-o, drumul lor spre casa sau spre ponton ar fi mult mai scurt. Cei mai multi p