La aproape 90 de ani, Gheorghe Stanciu şi Iovănel Bujor onorează cu prezenţa lor marea sărbătoare a Zilei Naţionale. Nu e 1 Decembrie în care să nu fi răspuns invitaţiei de a fi parte din evenimentul care există datorită jertfei a 800.000 de ostaşi căzuţi în Primul Război Mondial.

Demni. Aşa sunt şi aşa se prezintă la fiecare aniversare a patriei mamă, pentru care au luptat în linia întâi, înăbuşindu-şi teama şi ţinând piept duşmanului cu propriul lor trup. Acum, bătrâni cu mintea ageră, ce poate scrie încă multe file de istorie, Gheorghe Stanciu şi Iovănel Bujor se străduiesc să intuiască ce este în sufletele celor mai tineri în ziua sărbătoririi Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. În dimineaţa asta, înveşmântaţi cu eleganţă, se aşezaseră unul lângă celălalt la câţiva metri de oficiali, ca nu cumva să se înţeleagă că ar ţine să iasă în faţă, deşi lor chiar li se cuvine. Amândoi sunt generali în rezervă, iar gradele acestea le-au fost acordate tocmai pentru că şi-au construit viaţa pe fapte demne de laudă şi respect.

A crescut iubindu-şi ţara

Gheorghe Stanciu nu-şi poate spune povestea fără ca ochii să nu I se umezească de lacrimi. În Al Doilea Război Mondial a fost comandant de companie, cu gradul de sublocotenent. A luptat convins că este de datoria sa să facă asta. N-a pus prea multe întrebări şi n-a fugit din calea primejdiei. Învăţase asta pe când era doar un copil. „Profesorul Constantin Dascălu ne-a zis: «Ţineţi minte copii ce vă spun eu acum. Ţara Românească ţine de la Ceremuş până la Dunăre, de la Nistru până la Tisa», şi cu vorbele astea m-am dus la război“, povesteşte bătrânul.

„Nu facem parte din adunătură“

Decorat cu Coroana şi Steaua României, cu panglică de virtute militară în gradul de cavaler, Iovănel Bujor nu-şi găseşte liniştea şi mulţumirea în ziua când este aniversată ţara. „Noi facem parte din categoria