În 2009, Crin Antonescu îşi urma drumul spre locul 3 al alegerilor prezidenţiale, bâţâindu-se pe scenele patriei cu un slogan ademenitor: „O nouă revoluţie. Revoluţia bunului-simţ“.
Să vezi drăcie, chiar suna bine. Într-o ţară a nesimţirii agresive, repunerea în drepturi a bunului-simţ era o promisiune de luat în seamă. Mai ales că revoluţia antonesciană viza în primul rând bunul-simţ politic.
Ieri, revoluţia bunului-simţ a lovit nu doar din direcţia Kenya, prin repatrierea deputatului fugar Mihail Boldea (36 de ani) - creaţie a „grădiniţei PDL" -, ci şi pe trei canale liberale: deputatul Virgil Pop (43 de ani), ţepara Magda Ţepoi (38 de ani) şi proaspăta achiziţie Sorin Frunzăverde (52 de ani) - de asemenea, ex-PDL.
Virgil Pop, deputat PNL, a fost condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu executare pentru fapte de corupţie. Mai exact, trafic de influenţă, fals şi spălare de bani. Acest cetăţean are o poveste aparte: în noiembrie 2008, când a candidat pentru un mandat de deputat, el se afla în arest preventiv. Alegerea sa în Parlament a fost biletul spre libertate, în condiţiile în care PNL i-a oferit sprijin necondiţionat. E un proces politic!, strigau urmaşii Brătienilor ca din gură de şarpe. După trei ani şi patru luni, verdictul final al Justiţiei e clar: n-a fost proces politic, ci dreapta judecată a unui infractor cu carnet de partid. Unul care a candidat din spatele gratiilor şi de care conducerea liberală nu s-a distanţat nici măcar în momentul sentinţei definitive. Revoluţia bunului-simţ, carevasăzică.
Tot ieri, legendara pungaşă moldavă Magda Ţepoi a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare, după ce în instanţele anterioare primise cinci ani şi jumătate cu executare. Scârbavnica faptă a cuconiţei: deturnare de fonduri europene, sub pavăza statutului de membru PNL şi prin complicitatea unor fruntaşi libera
