Am vorbit, cu cîtva timp în urmă, de unele trăsături lingvistice ale mesajelor trimise prin posta electronică. Un subiect de reflectie înrudit îl oferă, evident, Internet-ul: în acest caz, totusi, diversitatea tipurilor de texte e mult mai mare; în plus, multe dintre ele nu sînt scrise exclusiv în si pentru circulatia "electronică"; reviste apărute simultan în forma clasică, pe hîrtie (de pildă, chiar "România literară"!), cărti, bibliografii, acte, decizii - sînt doar depozitate în noua formă. Din punct de vedere lingvistic, mi se par interesante mai ales textele scrise special pentru paginile retelei electronice, caracterizate fie de încercările de a adapta o terminologie de specialitate engleză si deci internatională, fie, mai ales, de tentatia de a exprima în versiunile românesti o colocvialitate simpatică si glumeată. Inca o data, temerile legate de riscul ca inovatiile tehnice să producă o uniformitate plicticoasă par să nu se dovedească total întemeiate. E drept că pe de o parte comunicarea modernă se simplifică, se cliseizează, urmărind eficienta maximă; pe de altă parte, ea produce totusi insule de expresivitate, cu atît mai puternice cu cît sînt comprimate si reprimate de uzul dominant. Multi dintre românii stabiliti în străinătate, obligati să folosească în mod curent o altă limbă decît cea maternă, scriu scrisori amicale de o expresivitate populară si de o bogătie a nuantelor stilistice si a jocurilor de cuvinte mult mai puternică decît a celor care folosesc predominant româna în uzurile sale curente. Această plăcere a limbajului se vede si în Internet (în care, de altfel, se pot găsi amatoristice dar cu atît mai interesante mini-dictionare, mini-ghiduri de conversatie, culegeri de proverbe, de bancuri si mai ales de poezii). Fără a indica totdeauna sursele (adresele electronice pot deveni cam greoaie într-un text), vreau să reproduc în conti