Textul care începe acum şi care va continua pe parcursul cîtorva episoade a fost inţial o conferinţă susţinută, la invitaţia criticului Al. Cistelecan, pe 29 noiembrie 2008, la Tîrgu Mureş, sub genericul „Conferinţele Cetăţii“. Cred că titlul genericului are o anumită ambiguitate benefică. Pe de o parte, ciclul respectiv de conferinţe se desfăşura – iar eu sper că încă se desfăşoară! – în frumoasa Sală Teatru 74, adăpostită în Bastionul care a supravieţuit din cetatea mureşană, pe de alta, e limpede că genericul cu pricina are şi o dimensiune legată de civism. Nu am avut la îndemînă un text scris, ci doar un sinopsis al conferinţei şi nişte liste de autori şi nume. Din fericire, organizatorii au postat pe portalul www.culturainmures.ro filmul acesteia, după care am putut reconstitui textul de faţă. Am mai eliminat unele repetiţii, bîlbe şi o parte a formulărilor apăsat orale – nu pe toate, pînă la urmă, a fost totuşi o conferinţă! Am numit conferinţa aceasta Un popor de Şeherezade – explozia genurilor narative după 1989, dar va trebui, la un moment dat, o să vedeţi, să facem şi nişte retrospecţii în trecut, pentru că nimic nu apare din neant, ci totul este pregătit de ceva, este amenajat cumva. Chiar şi un copil, ca să se nască, are nevoie de o pregătire, o bucată de timp înainte. Iar în cazul fenomenelor culturale, desigur că vorbim de durate de gestaţie mai lungi. Voi începe însă un pic polemic, cu o vorbă, intrată în folclor de-acum, care sună: „românul e născut poet“. Da, aşa este, românul este o fire lirică, el e născut poet. Dacă e chiar ghinionist, rămîne poet sau rămîne numai poet, dar se poate întîmpla să aibă noroc, şi dacă are noroc, el creşte, şi da-că acesta creşte, poate deveni prozator. Sigur, asta poate părea prea polemic şi poate induce gîndul că aş dispreţui poezia. Departe de mine gîndul acesta! Am scris şi eu cărţi de poezie – n-am scris în