Momentul lui se apropia. Cîteva semifinale de Mare şlem, finala la US Open 2007, acum ultimul act la Melbourne. Triumful rotund îl tenta pe Novak. Atît de tare încît sîrbul a aruncat pe teren la acest Australian Open ce are mai bun. Un tenis solid, constant, presărat cu execuţii scînteietoare, care-l scot pe Djokovici din zona unei simple consistenţe. Aşa a parcurs toate etapele la Antipozi, n-a pierdut nici un set pînă în finală, nici măcar în faţa lui Federer, pregătindu-se şi pregătind lumea pentru secunda sa magică.
Şi secunda a venit. După 4-6, 6-4, 6-3, 6-6 şi 6-2 în tie-break. O ultimă minge trimisă afară de adversarul francez. Novak a căzut spontan, nestudiat, firesc, lăsînd pe ciment amprenta efortului şi a bucuriei lui. Amprenta noului campion. Nu începuse grozav finala. Reuşise un break în primul game, apoi însă tenisul sîrbului a scăzut. Multe greşeli. Un soi de chin. De partea cealaltă, Tsonga a deschis portiţa surprizei cînd a făcut 6-4. Djokovici a reacţionat însă rapid, cînd şansele erau încă destule. A apăsat pe mingi la momentul potrivit, dirijînd cu dreapta în unghiuri şi la viteze incredibile, a scos retururi şocante de rever, a servit calm şi eficient. A alergat. S-a bătut. Şi-a pus în lumină superioritatea.
La final, după ce a sărutat cimentul albastru ce i-a adus primul titlu de Grand Slam al carierei, a sprintat spre loja unde tatăl, mama şi cei doi fraţi mai mici, Marko şi Djordje, ţopăiau de fericire. Diminutivul lui Novak, Nole, scris pe piepturile membrilor familiei, se amestecase într-o îmbrăţişare comună a celor patru. Tatăl, Srdjan, l-ar fi vrut fotbalist. Totuşi, i-a construit trei terenuri de tenis şi i-a pus racheta în mînă la 4 ani. Acum ştie că, pînă la urmă, a procedat bine. Djokovici e noua senzaţie a tenisului!
"Ştiu că voi, cei din public, aţi fi vrut să cîştige Jo sau măcar să se