În 2000, ca reporter de teren, eram în campanie cu Traian Băsescu, undeva la IMGB. Îmi aduc aminte şi acum de faptul că oamenii veneau şi i se plângeau candidatului Băsescu de faptul că şi-au pierdut banii la FNI.
Încă de atunci Traian Băsescu tuna şi fulgera împotrivă lui Vîntu. Ulterior am aflat că se întâlneau în parcare la Corbeanca şi negociau susţinerea lui Băsescu.
Relaţia dintre Vîntu şi Băsescu a fost una extrem de zbuciumată. Traian Băsescu s-a folosit, cât a putut, de imperiul media a lui Vîntu, iar când nu i-a mai folosit a început represaliile. Nu mai e niciun secret că, în campania electorală recentă, Vîntu nu l-a mai susţinut pe Traian Băsescu, după cum nu e niciun secret că Băsescu îl urăşte sincer pe Vîntu, de la filmuleţul cu celebra palmă de la Ploieşti.
Bineînţeles că Traian Băsescu nu a dat telefon la Parchet că să spună cuiva: "arestaţi-l". Faptul că acum i-a venit rândul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în timpul mandatului său, nu poate însă decât să-l bucure. În acest fel îşi atârnă în panoplie victoria împotrivă celui mai vocal mogul. Nimeni nu spune că Vîntu nu a făcut rău multor mii de oameni. Există o justiţie care deja a lămurit acest lucru. Probabil că la această oră acele mii de oameni se bucură pentru ce i se înâtmplă lui Vîntu şi îl aplaudă pe Băsescu.
Semnalul transmis este însă şi către ceilalţi moguli. Lor li se spune, indirect, că dacă nu stau cuminţi în banca lor pot păţi la fel. Lor li se spune şi să înceteze cu solicitările de afaceri pe care le adresează acestui regim.
Pe de altă parte, arestarea lui SOV mută discuţia din spaţiul public, de la salarii şi nivel de trăi, la senzaţionalul de tip tabloid. Oare e cineva care crede că arestarea lui Vîntu e strict legată doar de un dosar anume şi nu este o răzbunare politică?
