Cazul fetiţei de 11 ani din Neamţ, care a rămas însărcinată după ce a fost violată de unchiul său de 19 ani, a provocat reacţia ministrului liberal al sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, care propune lansarea unei dezbateri publice cu privire la avort. Fără să fiu adeptul „teoriei conspiraţiei“, nu pot să nu remarc faptul că, tot în aceste zile, a apărut anunţul că va fi lansată pe piaţă o pastilă care poate să întrerupă o sarcină nedorită, până la 63 de zile, fără să fie nevoie de intervenţie chirurgicală. Această „pastilă-minune“ va fi disponibilă în mai puţin de o lună în cabinetele medicale de ginecologie din România. În acest context, folosindu-se de drama fetiţei din Neamţ, ministrul sănătăţii declară că „trebuie să facem o modificare legislativă care să permită medicului să întrerupă o sarcină chiar dacă ajunge la o formă foarte evoluată, în care fătul poate fi viabil“. Observăm că domnul ministru nu distinge între sarcinile provocate de actele sexuale ilegale (viol, incest, relaţii sexuale cu o minoră) şi sarcinile provocate de acte sexuale legale. Legislaţia românească actuală permite avorturile la sarcinile mai mari de 14 săptămâni numai dacă viaţa mamei este pusă în pericol sau dacă fătul are malformaţii grave. Rezultă că undeva există dorinţa de a se liberaliza avortul la modul absolut. Să privim în amănunt situaţia populaţiei din România. În anul 2007 s-au născut 213,6 mii de copii, cu 5,9 mii mai puţini faţă de anul precedent. Rata mortalităţii infantile (decedaţi sub un an la 1.000 de născuţi vii) a înregistrat o scădere: 12,0 la mie în anul 2007, faţă de 13,9 în anul 2006, ca urmare a reducerii numărului de decedaţi sub un an de la 3.052 la 2.571. Rata nupţialităţii (a căsătoriilor) a fost de 8,8 căsătorii la 1.000 de locuitori, comparativ cu 6,8 în anul 2006, iar rata divorţialităţii a ajuns la 1,54 divorţuri la 1.000 de locuitori faţă de 1,51 în 200