Respectul pentru mediu, aparent un moft intr-o tara in care ignoranta si dispretul fata de autoritati sint la cote maxime, este aducator de profituri bune pentru un guvern care stie sa-si chiverniseasca banii Citi dintre noi, care au lucrat vreodata cu o substanta toxica, au avut cea mai mica retinere atunci cind au aruncat-o, prin closet sau chiuveta, in instalatia de canalizare? Citi, oare, dintre acestia nu priveau apoi indignati imaginile cu pesti morti de pe riul Siret sau Tisa? Poluarea cu cianuri a unuia dintre cele mai mari riuri romanesti - Siretul - de catre o firma privata ieseana este al doilea accident ecologic de proportii din ultima perioada. In ianuarie anul trecut, un alt accident ecologic a facut ca intreg Occidentul sa ne arate cu degetul. O firma din Baia Mare - Aurul SA - a scapat in Tisa o mare cantitate de cianuri. Din nefericire pentru autoritatile romane, Tisa, spre deosebire de Siret, este un riu care iese din Romania in drumul sau spre Dunare. Desi poluarea de acum a Siretului pare a avea o amploare comparabila, in cazul poluarii Tisei scandalul a fost unul mult mai mare, de talie cel putin europeana. Intr-o perioada in care activitatea de baza a majoritatii romanilor este numararea banilor si lungirea lor de azi pe miine, poate parea un moft grija pentru natura. Cu toate acestea, pragmaticii ministri din statele occidentale aloca protectiei mediului procente bune din produsele interne brute ale tarilor lor. Daca in Uniunea Europeana se aloca, in medie, procente intre 1 si 2 la suta din PIB pentru acest domeniu, guvernele romanesti n-au acordat niciodata pentru mediu mai mult de zero virgula zero si ceva la suta, bani care oricum sint calculati dintr-un buget extrem de mic. Sa fi calculat noi bugetul mai bine decit stiu sa-l chiverniseasca cei din UE? Analizele facute in Occident in urma cu 30-40 de ani, atunci cind problema poluarii s-a pu