Comerţul cu părţi sau fluide ale corpului omenesc se hrăneşte din sărăcia unor oameni şi din dorinţa altora de a-şi prelungi viaţa. Donarea organelor umane, a sângelui sau a măduvei osoase suscită în continuare controverse. În unele ţări, donarea este ilegală, în altele donatorii sunt răsplătiţi. În foarte multe ţări, donatorii de sânge primesc bani, li se oferă mese gratuite sau abonamente pentru transportul în comun. În Germania, un donator poate primi în jur de 23 de euro, în timp ce în Statele Unite sumele oferite variază între 9 şi 35 de dolari (6,3 – 24,5 euro). În Marea Britanie, în schimb, există tradiţia donării de sânge ca parte a îndatoririlor civice.

Reţele de tip mafiot

Mai multe institute de cercetare americane în domeniul cancerului plătesc pentru donarea de măduvă osoasă şi leucocite. În 2005, un centru din California plătea 200 de dolari (140 de euro) pentru 50 de centimetri cubi de măduvă osoasă, în timp ce pentru leucocite oferea 750 de dolari (525 de euro), deoarece procedura de prelevare este mai complicată şi durează patru zile. 

Presa americană a dedicat, săptămâna trecută, spaţii largi unor poveşti terifiante referitoare la traficul internaţional de rinichi. Circa 40 de politicieni şi rabini din New Jersey au fost arestaţi, fiind suspectaţi de apartenenţa la o vastă reţea internaţională de tip mafiot. Unul dintre cei arestaţi a spus că preţul unui rinichi este de 150.000 de dolari (105.100 de euro). Alte organe „bine cotate” sunt ficatul şi splina.

Remunerarea donatorilor de spermă este legală în ţări precum România şi SUA. Dacă în România, un donator primeşte circa 40 de euro, în Statele Unite se poate ajunge şi la 120 de dolari (84 de euro). „The Guardian” aminteşte cazul a 100 de muncitori din Câmpulung care au donat spermă pentru a reduce datoriile companiei lor.

Pentr