"Colegul meu argentinian şi cu mine am putea dezbate la nesfârşit bunele şi relele istoriei, şi mă îndoiesc că vom cădea vreodată la înţelegere". A trecut un sfert de secol de când Sir Anthony Parson, reprezentantul britanic pe lângă O.N.U., rostea aceste cuvinte, la 1 aprilie 1982, în cadrul celei mai înalte instanţe a Naţiunilor Unite - Consiliul de Securitate. În ziua următoare izbucnea, violent, diferendul dintre Marea Britanie şi Argentina pe care trecerea timpului l-a transformat, în opinia noastră, într-un nou război uitat alături de conflictul din Coreea, cel care a consacrat conceptul în istoriografia americană. Falkland a reprezentat un punct de cotitură în istoria relaţiilor internaţionale postbelice, atât prin evoluţia încleştării militare, cât şi prin semnificaţiile politice ale disputei.

De aceea o reevaluare a evenimentelor din Atlanticul de Sud petrecute în urmă cu 30 de ani este imperios necesară din perspectiva consecinţelor conflictului şi reprezintă un mic omagiu adus participanţilor la acest război uitat. Argentina atacă, Anglia răspunde

Percepţia guvernului conservator de la Londra potrivit căreia arhipelagul avea o importanţă periferică, a determinat acceptarea unor reduceri bugetare la capitolul apărare, ceea ce s-a concretizat în Atlanticul de Sud prin retragerea singurei nave militare britanice care activa în zonă (HMS Endurance). Acest lucru a determinat impulsul comercianţilor argentinieni care, în martie 1982, au ridicat steagul Argentinei pe insula Georgia de Sud, aflată la sud-est de Falkland, şi izgonirea lor de către marina britanică. Iniţial guvernul argentinian lua în considerare o posibilă acţiune militară pentru perioada cea mai favorabilă, adică către sfârşitul anului, dar evenimentele din Georgia de Sud, dintre 19-26 martie, au determinat devansarea proiectului. Ca urmare a acestui incident, la 2 aprilie forţele mili