Miercuri, 10 noiembrie, a apărut volumul "Creanga de aur"; "Ostrovul lupilor", de Mihail Sadoveanu.
Despre Mihail Sadoveanu s-a spus că este un scriitor incomparabil. Cu toate acestea, G. Călinescu aprecia că Sadoveanu are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic. Este cert că Mihail Sadoveanu rămâne unul dintre cei mai reprezentativi prozatori ai literaturii române.
S-a născut la Paşcani, în anul 1880, iar numele său de botez a fost Mihail Ursachi. Tatăl său, Alexandru Sadoveanu, era avocat şi, urmând tradiţia paternă, în 1900 tânărul Mihail s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti. Atras irezistibil de freamătul boemei literare ce învăluia Capitala, nu a frecventat cursurile. În schimb, s-a căsătorit pe când avea 21 de ani cu Ecaterina Bâlu şi a avut 11 copii. Existenţa sa concretă pulsa în firescul unei puternice implicări sociale. Mihail Sadoveanu a fost încorporat la un regiment din Fălticeni, apoi copist la "Casa Şcoalelor", funcţionar al Direcţiei Artelor. Însuşi Spiru Haret l-a numit inspector al cercurilor culturale săteşti şi al bibliotecilor populare. A fost directorul Teatrului Naţional din Iaşi (1910-1919) şi a participat, ca sublocotenent în rezervă, la războiul balcanic. În existenţa sa secretă, se lăsa mistuit de dorurile şi neliniştile unui mare creator. Şi-a transferat viaţa nevăzută în scris, debutând spectaculos, cu patru volume: "Povestiri", "Şoimii", "Dureri înăbuşite" şi "Crâşma lui Moş Petcu". Se întâmpla în 1904, an pe care Nicolae Iorga l-a numit "anul Sadoveanu", explicând: "După acela dintre scriitorii care s-a ridicat în cuprinsul lui, printr-o bogăţie de activitate admirabilă, la situaţia de cel mai citit şi mai iubit dintre nuveliştii de astăzi". Viziunea lui Sadoveanu asupra lumii, romantic-paseistă, a respirat puternic proza secolului al XIX-lea: Zola, Dickens, Maupassant, Turgheniev, Sienk