La sfarsitul lui decembrie Hidroelectrica a vandut prin OPCOM lui ArcelorMittal Galati o cantitate de energie de 1,75 TWh la 130 lei/MWh, in conditiile in care pretul la care se derulau celelalte tranzactii pe bursa era de 170 lei/MWh. Explicatiile pe care le auzim de la Ministerul Economei sunt aceleasi de fiecare data cand se face o tranzactie la preturi sub piata: “pretul permite profit”, “incurajam economia”, “tranzactia s-a facut totusi pe bursa, deci competitiv” etc. Alte doua companii vor sa cumpere energie pe 4 ianuarie si au facut oferte de cumparare la 133, respectiv 159 lei / MWh; ne putem astepta ca la licitatie sa “castige” tot Hidroelectrica.

Ce e in neregula cu aceste tranzactii?

1. Obligarea companiilor de stat din energie sa vanda pe OPCOM are o logica foarte simpla: produsul unei companii de stat trebuie vandut competitiv in asa fel incat sa il cumpere cine da mai multi bani. Astfel se maximizeaza incasarile firmei de stat. Este, daca vreti, acelasi principiu ca si cel din spatele achizitiilor publice: statul trebuie sa cumpere competitiv ca sa nu cumpere scump. La fel, ar trebui sa vanda competitiv ca sa nu vanda ieftin. Dar tranzactiile despre care vorbim zilele acestea nu maximizeaza profitul statului: in loc ca Hidroelectrica sa puna pe bursa o cantitate de energie pentru care sa concureze cumparatorii, cumparatorii sunt cei care pun pe bursa oferte de cumparare la preturi foarte mici si Hidroelectrica e (siungurul) ofertant care “isi permite” sa dea curent la acest pret mic.

Cum ar trebui sa procedeze Hidroelectrica? Hidroelectrica ar trebui sa puna la vanzare cantitati de energie, sa primeasca oferte de la mai multi si sa vanda cui ofera un pret mai mare. Hidroelectrica ar putea sa-si imparta cantitatea de energie in oferte pentru cantitati mai mici, in asa fel incat sa poata exista cat mai multi cumparatori care sa concure