De mai bine de 20 de ani este cunoscut ca manelistul Doru de la Olteniţa, însă acum îşi doreşte să cânte în limba sa, rromani, muzica dragă sufletului său. Îl mai impiedică un singur lucru: „din manea iese banu”, din muzica de calitate: „nu prea“.
Doru cânta la 6 ani în corul bisericii, dovedind talentul moştenit de la tatăl său. Mai târziu a vrut să se facă preot, dar a picat examenul la Teologie. De la 14 ani cântă tot felul de genuri muzicale şi tot cam de pe atunci şi-a dat seama că cel mai bine se câştigă din manele.
„Nu-mi plac manelele, la întâlnirile cu prietenii cânt, de plăcere, muzica noastră tradiţională. Am cântat muzică uşoară, populară, rock, dar nu ies banii. Dacă n-aş fi cântat manele aş fi murit de foame, eu nu am sâni sau picioare lungi să le expun ca-n muzica dance, am doar muzica’n sânge“, explică Doru. Vreme de opt ani a cântat pe la nunţile românilor din Spania.
De doar câteva luni este solistul formaţiei Kali Band şi cântă alături de colegi care s-au îndeletnicit cu jazz-ul sau rock-ul.
„Cântăm muzică rromani, însă îmbrăcată în tonuri moderne de swing, jazz şi ska. Avem instrumente tradiţionale precum ţambalul sau contrabasul, dar şi saxofon sau chitară bas. Eu cred că am ajuns la maturitate, nu cred că ne mai permitem să cântăm muzică doar pentru bani, o facem pentru noi, pentru artă“, spune muzicianul. Cel mai mic membru al formaţiei de 12 instrumentişti are 15 ani, iar cel mai vârstnic, 40 de ani.
Vrea să cânte pentru elită
Doru a umplut deja trei discuri cu manele despre inimi rănite, femei trădătoare sau saci de bani. Cu Kali Band, însă, cântă despre problemele cele mai acute ale romilor din spaţiul mioritic: discriminare şi marginalizare.
„Am doi copii la şcoală, o fetiţă şi un băiat, învaţă amândoi foarte bine şi-s olimpici. Mi se rupe sufletul când vin acasă şi-mi spun că râd copiii de ei.
