Pentru prima reprezentativă de fotbal a ţării, prima parte a anului pare a fi una dintre perioadele cele mai dificile, care însă se doreşte a fi depăşită cu brio. În ultimele zile ale lui martie şi în prima zi a lui aprilie, naţionala va susţine două partide de foc care vor stabili soarta calificării la turneul final al ediţiei a 19-a a Campionatului Mondial din Africa de Sud. Absentă la ultimele două ediţii, echipa generaţiei Mutu-Chivu este pusă pe fapte mari şi vrea să revină în elita mondială. În sezonul trecut a făcut primul pas prin calificarea la Europene. Acum se doreşte ca şi pasul următor să fie făcut.
Pentru a pregăti cele două meciuri capitale, România – Serbia şi Austria – România, naţionala are astăzi, de la 20:30, un adversar puternic în formaţia Croaţiei. De ce Croaţia? Pentru că are un stil de joc asemănător Serbiei, dar şi performanţe remarcabile.
Palmares favorabil oaspeţilor
3 0 1 2 2-4
Cu formaţia Croaţiei, prima noastră reprezentativă s-a întâlnit încă din 1942, când nu era încă încorporată în Federaţia Iugoslavă. Pe 11 noiembrie 1942, în meciul nr. 92 al naţionalei noastre, la Bucureşti, pe fostul stadion AMEF (actualmente demolat), meciul s-a încheiat la egalitate: 2-2 (1-2). Pentru gazde au înscris Radu Florian (min. 28) şi Ion Bogdan (min. 65) ambii de la Rapid. Oaspeţii au condus cu 2-0. A fost primul amical.
A doua partidă s-a disputat după aproape 56 de ani şi a fost una oficială, la turneul final al mondialului francez. Pe 30 iunie 1998, la Bordeaux, pe stadionul Lescure, croaţii au învins cu 1-0, prin golul înscris de Suker, din penalty, în min. 45. Tricolorii evoluau în sferturile de finală după o suită de victorii cu Columbia (1-0), Anglia (2-1) şi o remiză cu Tunisia (1-1). Era echipa „generaţiei de aur”, pregătită de Anghel Iordănescu şi din care nu au lipsit Gică Hagi, Dan Petrescu, Gică Popesc