Echipa nu este nici a Primariei, nici a actionarilor, nici a suporterilor, ci a tuturor iesenilor. Sau, mai exact, a nimanui... Subiectul acestui comentariu a fost inspirat de dezvaluirea din numarul de ieri a "Ziarului de Iasi", care a gasit in registrul comertului ca, in realitate, Municipalitatea detine 99,83% din actiunile clubului, in ciuda faptului ca mai in iarna primarul se lauda ca Poli a devenit, in sfirsit, un club cu actionariat majoritar privat. Vestea a fost privita cu stupefactie de multi iubitori ieseni ai fotbalului si a echipei locale, pentru ca din ce in ce mai multa lume observa realitatea care sare in ochi: fara aflux financiar particular nu se poate face performanta in acest sport care devine pe zi ce trece mai costisitor. Precizam: performanta adevarata nu cele cu care ne-a obisnuit clubul de fotbal Politehnica Iasi de cind joaca pe prima scena, adica salvarea de la retrogradare si obtinerea licentei de club profesionist. Nu este pic de ironie in ultima fraza, pentru ca asemenea performante sint sarbatorite in Copou de parca ar fi cel putin o calificare in grupele Ligii Campionilor. Ba chiar salvarea de la retrogradare este o performanta remarcabila cu repetitie, daca este adevarat ca echipa a ramas in circa bugetului public. Iar daca Poli este, in continuare o echipa cu "renumeratie mica de la buget", meritul incontestabil apartine primarului Gheorghe Nichita. Nichita, cel care a creat fata din ultimii cinci ani a Politehnicii, Nichita cel care a reusit sa o pastreze in custodie, pe principiu unui tata posesiv care alege ginerii pe sprinceana, pina cind ramine fata domnisoara batrina. Nu zicem ca actualul primar al Iasului alunga posibilii investitori, dar nici nu in incurajeaza, cind - de fapt - ar trebui sa-i caute cu infrigurare. Dar cu felurite conditii de casatorie si cu program la iatac aprobat de tata-socru, este greu de gasit un ginere