Înalţii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române nu au nimic împotriva imnului legionar, pe care măicuţele i l-au făcut cadou arhimandritului Iustin Pârvu şi care a avut apoi mare succes pe youtube. „Sfântă tinereţe legionară", odă închinată Gărzii de Fier şi Căpitanului, se cântă uneori şi la sfinţirea unor biserici noi şi nu e clar încă dacă Patriarhia acceptă acest lucru din nostalgie sau dacă încurajează un curent care ia deja amploare pe internet.
Bisericii Ortodoxe Române nu-i foloseşte la nimic să fie asociată cu forme mai mult sau mai puţin postmoderne de legionarism, de aceea lipsa de reacţie a Patriarhiei faţă de melancoliile unora dintre preoţi ridică o serie de semne de întrebare. La Mănăstirea Petru Vodă, călugăriţele i-au cântat întemeietorului schitului, de ziua lui, „Sfântă tinereţe legionară" pentru a-i aduce aminte arhimandritului de zilele fericite în care milita alături de fraţii săi pentru Gardă şi Căpitan. Iustin Pârvu a fost „emoţionat până la lacrimi" de darul măicuţelor, fiindcă niciodată nu şi-a abandonat credinţa în mişcarea legionară. A stat mulţi ani în închisorile comuniste, pedepsit pentru simpatiile sale, iar acum se simte liber să spună că legionarismul ar fi „forma cea mai înaltă a geniului românesc".
Cel mai grav nu e că un preot de 90 de ani este ataşat de valorile unei mişcări politice fascistoide care în decursul istoriei sale s-a numit Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Gruparea Corneliu Zelea-Codreanu, Totul pentru Ţară, Mişcarea Legionară. Cel mai grav nu e nici că un cor de călugăriţe îi cântă unui fost legionar imnul. Cel mai grav este că nimeni din rândurile Bisericii Ortodoxe Române nu este deranjat de gesturile, nostalgiile, artefactele legionaroide.
Biserica Ortodoxă Română ne-a obişnuit cu tăcerea în perioada comunistă, când a acceptat să colaboreze în modul cel mai josnic cu regimul şi nu a f
