- Sunt al doilea plaestinian care a ajuns la Vatican!... Întrebaţi-mă cine e primul. Sfântu Petru!

Decembrie 2003. Yasser Arafat e prizonierul politic al lui Ariel Sharon, la Ramallah, de la sfârşiutul lui 2001. Cartierului său general din Muqataa (bombardat) e înconjurat de tancuri israeliene. Dl. Plaestina (aşa l-a poreclit presa occidentală) vorbeşte cu nişte ziarişti arabi. Mâinile îi tremură, face pauze mai mari între cuvinte, araba lui cu accent egiptean e însă la fel de suprinzătoare. Invocă întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea din 2000. Face eforturi să râdă - îi plac glumele lui şi le repetă des. E cu un obraz spre trecut. Povestea cu Sfântul Petru a mai spus-o, cu mai puţină autoironie. E încredinţat că Iisus (Profetul Isa, cum apare în Coran) e primul shahid (martir) palestinian. De altfel, asta repetă şi astăzi emisiunile religioase de la Al-Watan (Patria) TV: Hazrat Isa (Alayhi salaam) e primul martir palestinian, iar Fecioara Maryam a fost palestiniană prin excelenţă". Iisus nu e un simplu nabil (profet), este un rasul (Trimis), egalul lui Noe, Ibrahim (Abraham), Musa (Moise) şi Muhammad (ultimul rasul).

Cu tot stângismul său afişat - de cele mai multe ori de nevoie - sovieticii n-au reuşit să-l convertească pe Abu Ammar la marxism. A fost un naţionalist pur sânge, care s-a scăldat în toate oportunităţile. A condus şi încurajat terorismul cu aceeaşi vehemenţă cu care l-a negat şi l-a înfierat (mai ales atunci când se manifesta în ograda duşmanilor săi din Hamas). A rămas poate cea mai controversată personalitate a secolului XX. Cu siguranţă una dintre cele mai alunecoase, mai greu de fixat. "E evaziv, e eluziv", exclama Zbigniew Brzezinski, care l-a cunoscut în focul negocierilor de pace. Vag şi ambiguu. Avea un orgoliu hipertrofiat (care ţâşnea din puterea absolută), dar şi un foarte subtil exerciţiu al smereniei (imaginile sale cu