Ca să atârne la cântar, bijutierii umplu podoabele cu ipsos, tablă, pământ şi apă şi le vând apoi la preţ de metal preţios. În laboratoarele de la ANPC, au fost testate de la verighete până la coroane dentare, iar rezultatele au fost, uneori, de-a dreptul şocante.
Sursa: MARIAN ILIE
Obiectele „pe rotund”, preferatele falsifi catorilor
Sursa: MARIAN ILIE
Nici brățările nu scapă de falsifi cări
Sursa: MARIAN ILIE
Inel umplut cu ipsos, vândut drept aur curat
Sursa: MARIAN ILIE
Aparatul cu raxe X care scanează compoziția bijuteriilor
Sursa: MARIAN ILIE
Ipsosul, sacâzul, plumbul sau tabla nu s-au aflat niciodată pe lista metalelor preţioase, dar cu toate acestea, mulţi români le poartă fără să ştie pe deget, la gât sau în urechi. Până la o treime dintre podoabele controlate de autorităţile de la Protecţia Consumatorilor sunt, de fapt, tinichele veritabile, vândute la preţ de aur. Atent executate, falsurile pot fi cu greu depistate cu ochiul liber sau prin metode băbeşti, iar proba adevărului se dă numai în faţa specialiştilor.
Verighete, inele de logodnă, "cioburi", "bolovani" şi chiar coroane dentare au trecut pe la detectorul cu raze X, în laboratoarele Direcţiei de Metale Preţioase a ANPC.
Păcăleală la numărul de karate
Pe masa din mijlocul laboratorului, stau înşirate probe ale înşelătoriei: pandantiv în formă de inimă umplut cu ipsos, lanţ cu zale "negre" pe interior, verighete căptuşite cu plumb şi cercei-biluţe umpluţi cu nisip.
Aruncate pe masă, creolele aurii cu "50% metal comun" produc acelaşi sunet de parcă ar fi nişte sârme. Însă nu toate falsurile pot fi recunoscute atât de simplu, fiind nevoie de teste laborioase până la un verdict. Fie că aţi găsit pe stradă o bijuterie sau aţi cumpărat una la preţ de chilipir, dacă aveţi dubii, puteţi verifica veridicitatea ei
