Enigmele Paradisului de cărţi
Cum revistele literare nu au vacanţă, nu are nici Cronicarul care, în această "vară incendiară" (la propriu, nu ca-n reclamă), evită subiectele inflamabile. Nu din laşitate, ci ca să nu ia foc. O revistă nici incendiară, dar nici rece, în care ai întotdeauna ce să citeşti este CUVîNTUL. Dovadă numerele de vară, din iulie şi august. Articolul cel mai ispititor din numărul 7 al revistei este Paradisul iubitorilor de carte, semnat de Ion Creţu. Cum Cronicarul se numără printre cei vizaţi de acest titlu, adică iubitorii de carte, a vrut să afle neîntîrziat care ar fi Paradisul său. E vorba de o librărie americană prestigioasă, de fapt un lanţ de librării, Borders. Cum un bilet pînă în Paradis e cam scump, să ne mulţumim cu imaginea din articolul lui Ion Creţu. Prima librărie Borders s-a născut în 1971 în centrul oraşului Ann Arbor, o comunitate universitară din sud-estul statului Michigan şi a fost gîndită de fraţii Borders, Tom şi Louis, drept o librărie "serioasă". în 30 de ani librăria a ajuns la 300 de centre, nu numai în Statele Unite, ci şi în Australia, Noua Zeelandă şi Anglia. Profilul ei s-a mai extins, iar în Paradis s-a făcut simţită (ca în Insula fericiţilor a lui Strindberg) presiunea economiei de piaţă. Un spaţiu edenic analog este lanţul de librării Barnes & Noble. Ceea ce are astăzi specific piaţa de carte americană este faptul că editorii se transformă tot mai mult din mediatori în "elementul dinamic al comerţului cu cartea". Cu alte cuvinte, majoritatea cărţilor care se publică azi în Statele Unite sînt cărţi comandate, după ce editorul a luat cu mare exactitate "pulsul lectorului majoritar". Dacă se publică tot mai mult sub presiunea străzii, ca să spunem aşa, nu înseamnă că în librăriile americane nu găseşti absolut orice titlu, de la romanţurile care se aruncă la coş după lectură, pînă la autorii pentru gustu