Creșterea parabolică a prețului unui activ nu este naturală și întotdeauna duce la o revărsare. Deznodământul este același de fiecare dată, fie că este vorba despre Apple, care a scăzut cu 40% la finalul lui 2012, sau aurul, care a pierdut 11% în două zile și 27% în ultimele 6 luni. Care va fi următoarea piață care se va prăbuși?

Pentru unii este o conspirație la nivel înalt, pentru alții un semn că economia îşi revine. Adevărul este că aurul finalizează ceea ce a început la finalul lui 2011, după o creștere parabolică de 20% în doar două luni. Primele semne de slăbiciune au fost în lunile Aprilie-Mai 2012, iar avansul de la finalul anului trecut a arătat epuizarea trendului, investitorii fiind dezamăgiți că uncia nu a atins noi maxime. Corecția recentă este normală, în condițiile evoluției extreme anterioare și probabil se va încheia în jurul pragului 1300 USD/uncie, adică 50% din avansul înregistrat în perioada de glorie, 2009-2011.

Planurile propuse de către Bernanke şi Draghi, oficialii Băncii Centrale Europene şi Federal Reserve, au constat în stimularea împrumuturilor, cheltuielilor și investițiilor în active financiare. Economia a fost susținută de intervenții masive din partea băncilor centrale, dobânzi menținute artificial la nivel minim și politici fiscale. Oricum, în realitate, nu economia a beneficiat de aceste favoruri ci doar anumite active financiare, cele de risc, deținute de 1% din populație.

Drept urmare, aurul nu este vândut nu pentru că există o percepție generală că economia își revine sau că băncile centrale nu vor genera inflația așteptată.

Aurul a dovedit încă o dată că nu oferă protecție împotriva recesiunii sau a inflației, ci este o alternativă la banii de hârtie și crește când există îngrijorare în privința capacității celor mai lichide valute (dolarul în special, dar și euro) de a-și păstra valoarea în perioad