Aproape insesizabil, zilele trecute, preşedintele României l-a celebrat pe unul dintre intelectualii săi apropiaţi. Discreţia determină reciprocitatea unor servicii. Poporul nu înţelege şi nu are sens să participe. Cine să-l întrebe şi de ce să-i oferim prea multe explicaţii. Medalia oferită dlui Vladimir Tismăneanu a fost pentru efortul său în consolidarea democraţiei în România. Democraţie! Cu 50 de ani în urmă, părintele dlui Tismăneanu, în acelaşi timp şi părintele de partid al vechiului regim pro-sovietic, afirma: „PMR, ca detaşament al mişcării comuniste internaţionale, ca unic partid de guvernământ al unei ţări care face parte din marea familie a ţărilor socialiste, este conştient de marea răspundere care apasă pe umerii săi şi înţelege să se călăuzească şi pe viitor de atotbiruitoarea învăţătură marxist-leninistă". Leonte Tismăneanu era în acea vreme şeful catedrei de socialism ştiinţific de la Universitatea "C.I. Parhon" din Bucureşti. Vladimir Tismăneanu se plasează astăzi pe poziţia unui democrat de tip occidental, fidel schimbărilor liberale. La fel şi tatăl domniei sale spunea: „Călăuzindu-se după învăţătura leninistă care arată că tăria partidului constă nu atât în numărul membrilor săi, cât în calitatea lor, în devotamentul lor faţă de interesele clasei muncitoare, că partidul se întăreşte curăţindu-şi rândurile de elementele carieriste, nestatornice, duşmănoase, CC al Partidului Muncitoresc Romîn a hotărât, în baza indicaţiilor Congresului PMR, verificarea tuturor membrilor partidului". Tată şi fiu. Pentru a înţelege această aparentă şi bizară inadecvare, dintre tată şi fiu, îl voi cita pe Milorad Pavič: "Se ştie că atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura". Aşadar totul se uniformizează. Literatura? Foarte de curând, elevul disciplinat al politrucului Gogu Rădulescu, dl. Mircea Cărtărescu, se