Nu putem nega totusi existenta unui filon religios in dezvoltarile economice moderne, problema e ca el nu mai e autentic, ci pervertit, de natura gnostica. Pasiunile noastre individuale si colective sint legate preponderent de avere, care aduce cu sine si putere, si placere. "Societatea deschisa" s-a umplut de spirite mercantile ce atenteaza grav la viata spiritului si la spiritul vietii. Apetitul oamenilor pentru autodistrugere pare sa fi crescut exponential, ordinea societatilor fiind intens periclitata. Discrepantele de avutie au devenit atit de mari, incit pot ruina intreaga arhitectura societara. Eu vad aceasta ca pe o situatie degenerata, ca pe o alienare a omului, o optiune pentru o inchidere existentiala fata de tanscendent si o flatare a egoului. Ce fel de constiinta este aceea care produce un comportament atit de economicist? Se spune ca ordinea sufletului determina ordinea cetatii, ceea ce inseamna ca sufletele noastre ar fi fost ispitite in chip luciferic. Cred ca Eric Voegelin (in Religii politice, Humanitas, Bucuresti, 2010) avea dreptate considerind ca experientele sint similare cu simbolurile lor, dar simbolurile sint trecatoare. E usor de intuit, in acest sens, ce tip de experienta umana simbolizeaza banii: o inchidere egolatra in incertitudine si lipsa de sens. Eu cred ca avem nevoie de o noua stiinta economica, care sa izvorasca din profunzimile constiintei, din morala sociala si care sa depaseasca limitarile pozitiviste, atit in ce priveste premisele de plecare, cit si metoda, prioritatile s.a. Economia nu poate fi o stiinta naturala, ea trebuie sa iasa de sub tirania metodologica in care se afla si sa se apropie mai mult de structura cuaternara a realului si a fiintei: om - societate - cosmos - Dumnezeu si de ecuatia nefalsificata a existentei. Pentru ca omul traieste in istorie, noua stiinta economica are nevoie si de o noua teorie a istoriei, i