Anunţat cu surle şi trîmbiţe, spectacolulPromenada Operei, ediţia cu numărul VII (24 august, ora 20.30, intrare liberă), şi-a îndeplinit toate promisiunile. Fastul şi grandoarea cu care spaţiul din faţa Operei bucureştene a fost amenajat, jocurile feerice de lumini, orchestra impresionantă ca număr, cîntăreţii în costume frumoase (mai ales cele bărbăteşti, cu tăieturi impecabile !), repertoriul ales, trăsura şi minunatul Ford din 1904 care au adus artiştii, focul de artificii de la final…. totul a încîntat şi a impresionat publicul. Cele 3.000 de scaune pregătite de organizatori s-au dovedit insuficiente. Cei care au avut experienţa ediţiilor trecute nu au ezitat să-şi aducă de acasă taburete sau şezlonguri. Cei nou-veniţi, surprinşi, au rămas – dar au rămas! – în picioare. Aş îndrăzni să estimez că numărul celor care au asistat la această nouă Promenadă a Operei a depăşit… 5.000 (au fost 10.000, după estimările organizatorilor).
Un succes ce nu poate fi contestat. Noul director al ONB, Răzvan Ioan Dincă, a folosit acest prilej pentru a face cunoscute proiectele instituţiei pe care o conduce de mai bine de o jumătate de an. Spicuim: premiere – prima cu Otello de Verdi în cadrul apropiatului Festival Internaţional Enescu (6 şi 9 septembrie), invitaţi speciali, diversificarea activităţii artistice prin spectacole în spaţii neconvenţionale (Sala Operei intră în renovare pentru cîteva luni), programarea pe serii de spectacole, inaugurarea Muzeului Operei într-o formulă nouă.
La o primă vedere, totul pare minunat! Dacă însă zgîriem puţin poleiala – şi aici revin la spectacolul pe care îl comentez –, din punct de vedere artistic, mai este încă foarte mult de muncit, începînd de la pronunţia stîlcită în limbi străine a unor cîntăreţi cu pretenţii şi pînă la falsurile şi decalajele din orchestră extrem de… stînjenitoare atît pentru public, cît ş