„...Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric: Ce miracol şi ce vrajă / Stau cu gagica pe plajă. Prin folosirea cuvintelor miracol si vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă, trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită sau eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul. Am chef de distracţie /3 luni de senzaţie.

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul că iubirea nesfârşită, infinitul, alfa şi omega arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în 3 luni de senzaţie. Necuprinsul este astfel încadrat în limite foarte bine definite-trei luni-iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor. Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare.

Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul: «Dau o cheie la merţan / Şi-am plecat pe litoral / Mi-am pus plinul de benzină / Şi în dreapta o blondină». Merţan-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi, iar folosirea expresiei “plinul de benzină” nu este deloc întâmplătoare, ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal care nu operează cu jumătăţi de măsură. Fata cu care se iubeşte eroul principal este o blondină, simbol al frumuseţii feminine, aşezată la dreapta bărbatului.

Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă: